Visează

Să zbor cu trup cu tot, necontenit,
Doaream ca zborul să mă ducă,
În cerul meu de unde am venit.
Să las-n urmă al meu mister.
Viața-n trup e singerare,
De dai de soare e o alinare,
Dar ea tot doare.
Aici, unde-i, minunea frumuseți
Ce omul doar viseza,
De 1600 de ani el doar pe speranță se bazează
Și de trăiește, tot mort, el se numește.
Destinu-și caută și nu-l găsește,
Că altli i lau luat,
Și tot așa ființa se -n năbușește
Crezind, minciuni, de om că cerul i la dat.
Iar alți fug de el, intampinind-ul,
Chiar pe drumul ce l-a urmat.
Cuțite-n om, multe au fost
El rătăcit, pe drumul vieți
Sufere-n tăcere, adoptă ce îi cere,
Speră, viseza și s-a trezit ca-i nins pe timple,
Că mai e un pic și trupul trebuie să-i piară.

Autor 2trandafiri/poet: Aurrorra