(poezie/propia experienta)
Din nou pe linga ei
Pământ vechi, pământ nou
De atâtea ori schimbat din nou.
Suflet străin, pe tărâm străin,
De el/ea creat, De alți vătămat.
Păzit de vânt,
Plîns de de ploaie, in mii de șiroie
De ce am venit, aici eu oare?
Să sufăr? Răbdare! !
O șansă că are,
Să afle, ființele, ce-n cearcă să știe, ce sunt?
Păgîni mă strâng, m-au strîns de-atâtea ori
Plec iar si iar rabdare?
Mângâiată de soare
Cu a lui culoare.
Am revenit ca sunt tot una, cu el/ea.
Tunelul gri, lumina din capăt, Ca Luna!
E foc!
Ma întorc,
Spaima,
Din nou, pe lingă ei, Căci n-am intrat unde au vrut ei,
De zburat, am tot zburat, Cu voia mea și împinsă de atâtea ori de ei.
Dar pe tărâmuri, cu lumină , Ca-n avataruri cu povești.
E realitate, unde lumina trăiește pe veci.
Pe vârfuri de munți , prăpastie-ntre ei,
În dreapta Gigantul Buștean,
În formă de L se împarte
Calcîul acesta, intrarea în tunel,
Mulți i-l străbate
Caci focul din capăt îi duce în eroare, Ca lumina de soare
În Stinga, Paradisul,
Da, nu-i fantezie! Lasa tunelul, ce-n capat-i “lumina”.
Taramul lumi prizoniere.
Zbori tu ai putere, e singura trecătoare Căci jos este adincul, Ce n- are milă, nici durere. Autor 2trandafiri/poet: Aurrorra
Acici comentariile si parerea dumneavoastră
Make a one-time donation
Make a monthly donation
Make a yearly donation
Choose an amount
Or enter a custom amount
Your contribution is appreciated.
Your contribution is appreciated.
Your contribution is appreciated.
DonateDonate monthlyDonate yearly
spiritualitate-mdm-frumusete 
Leave a Reply