Visează

Să zbor cu trup cu tot, necontenit,

Doaream ca zborul să mă ducă,

În cerul meu de unde am venit.

Să las-n urmă al meu mister.

Viața-n trup e singerare,

De dai de soare e o alinare,

Dar ea tot doare.

Aici, unde-i, minunea frumuseți

Ce omul doar viseza,

De 1600 de ani el doar pe speranță se bazează

Și de trăiește, tot mort, el se numește.

Destinu-și caută și nu-l găsește,

Că altli i lau luat, Ș

i tot așa ființa se -n năbușește

Crezind, minciuni, de om că cerul i la dat.

Iar alți fug de el, intampinind-ul,

Chiar pe drumul ce l-a urmat.

Cuțite-n om, multe au fost

El rătăcit, pe drumul vieți

Sufere-n tăcere, adoptă ce îi cere, S

peră, viseza și s-a trezit ca-i nins pe timple,

Că mai e un pic și trupul trebuie să-i piară.

Compozitie propie/poet: Aurrorra