Din nou pe linga ei

Pământ vechi, pământ nou
De atâtea ori schimbat din nou.
Suflet străin, pe tărâm străin,
De el/ea creat, De alți vătămat.
Păzit de vânt,
Plîns de de ploaie, in mii de șiroie,
De ce am venit, aici eu oare?
Să sufăr? Răbdare! !
O șansă că are,
Să afle, ființele, ce-n cearcă să știe, ce sunt?
Păgîni mă strâng, m-au strîns de-atâtea ori
Plec iar si iar rabdare?
Mângâiată de soare
Cu a lui culoare.
Am revenit ca sunt tot una, cu el/ea.

Căci n-am intrat unde au vrut ei,
De zburat, am tot zburat, Cu voia mea și împinsă de atâtea ori de ei.
Dar pe tărâmuri, cu lumină ca-n avataruri cu povești
E realitate, unde lumina trăiește pe veci.
Pe vârfuri de munți , Prăpastie-ntre ei,
În dreapta Gigantul Buștean,
În formă de L se împarte
Calcîul acesta, intrarea în tunel,
Mulți i-l străbate
Caci focul din capăt îi duce în eroare, Ca lumina de soare